Pamant

Bazele metedologice ale geografiei

Cu un obiect de cercetare atat de vast si complex, constituit din fapte diverse naturale si sociale, metodologia geografiei are particularitati determinate atat de specificul unor principii metodologice cat si de mijloacele proprii de cercetare. Astfel unii geografi au subliniat specificul metodologiei geografice pentru a justifica individualizarea geografiei ca stiinta prin metoda sa proprie de cercetare si nu prin obiectul sau, foarte controversat in anumite momente ale evolutiei sale.

O caracteristica particulara a geografiei este determinata de faptul ca aceasta studiaza un sistem material foarte complex si intins, in cadrul caruia componenta spatiala prezinta o mare importanta si diversitate. Ca si in situatia altor stiinte metodologia geografiei este constituita din metode, principii, procedee si mijloace de cercetare.

Metoda reprezinta calea concreta prin care se ajunge la cunoasterea obiectului de studiu. In geografie metodele de lucru sunt:

Metoda dialectica consta in identificarea contradictiilor, in scopul definirii adevarului geografic. Metoda teoretica, in esenta filozofica, aceasta contribuie la dezvoltarea conceptiilor teoretice geografice. Modul in care se face evolutia conceptuala este explicat de doua legi ale dialecticii (dialectica – discutii sau rationamente contradictorii, in scopul identificarii si definirii adevarului):

1. Legea negarii negatiei se refera la natura dezvoltarii ca un sir de contradictii, care apar pentru a anula sau nega un fapt, o teorie sau o forma precedenta, pentru ca mai tarziu sa fie inlaturate la randul lor. In lucrarea Fenomenologia gandirii Hegel exemplifica aceasta legitate: „ Mugurele dispare cand are loc inflorirea si putem vedea cum floarea neaga mugurele; cand apare fructul, se produce urmatoarea negatie….”. Se sugereaza astfel ca evolutia reprezinta un proces de succesive si infinite autonegari, disparitia unor anumite forme si aparitia altora, lasa impresia repetarii unor configuratii, evenimente si teorii.

2. Legea cantitatii si calitatii. Hegel considera ca la un anumit punct nodal (prag), simpla crestere sau descrestere cantitativa genereaza un salt calitativ. De exemplu: apa prezinta doua puncte nodale, temperatura de inghet si cea de fierbere. Acestea fac trecerea de la o stare de agregare la alta, nu brusc ci intr-un interval de timp, transformarile cantitative generand ulterior transformari calitative. Alt exemplu: vulcanismul si cutremurele sunt consecintele tensiunilor acumulate la nivelul placilor tectonice ale scoartei terestre, care vor declansa modificari de ordin calitativ in cadrul geosistemului, ulterior manifestarii lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *