Raul Olt

Grupa sudica a raurilor

Grupa sudica (getica) este cea mai extinsa, cuprinzand bazine dezvoltate in C Meridionali si Orientali (partial), sudul Depresiunii colinare a Transilvaniei, Subcarpatii Getici si de Curbura (partial), podisurile
Mehedinti, Getic si al Dobrogei (cea mai mare parte), Campia Romana.

Se disting mai multe sisteme ce reflecta generatii de rauri cu complexitate diferita. In prima
se disting Oltul, Jiul, Argesul, Ialomita, care s-au dezvoltat pe toate treptele de relief. In cea
de-a doua sunt rauri mai mici pe una sau doua trepte de relief la care se remarca o mai mare
omogenitate.

Scurgerea reflecta indeosebi la raurile mici trecerea gradata de la regimul specific celor din
sud-vest la cel caracteristic raurilor din regiunile cu climat continental. La acelea cu bazin extins pe mai multe unitati geografice scurgerea insumeaza treptat caracteristicile fiecareia.

Cele mai insemnate bazine sunt:

Raurile de la vest de Jiu. Sunt scurte (30-100km) desfasurandu-se fie in Podisul Mehedinti,
fie in Podisul Getic si Campia Olteniei;

Jiul. Are o suprafata a bazinului de 10.469 km2 si o lungime de 348 km intre ivzoarele din m Godeanu si varsarea in Dunare. Exista lacuri glaciare in etajul alpin si de baraj, iar local o scurgere influentata de circulatia apei in calcare sau in panzele de pietris si nisip ale Podisului
Getic.

Oltul. Prin suprafata bazinului (24.300 km2), lungime (699 km) si debit mediu (165 m3s), este
unul din cele mai importante sisteme hidrografice din Romania. Traverseaza cele mai multe unitati geografice ceea ce se reflecta atat in modul de realizare a alimentarii cat si in regimul scurgerii. Daca bazinul superior cu afluenti in masive cu inaltimi sub 1800 m este subordonat alimentarii pluvio-nivale, in cel mijlociu regimul scurgerii devine complex datorita pe de-o parte desfasurarii bazinului in C Meridionali (intervin etajele superioare cu multa zapada si un sezon rece lung), iar pe de alta in sudul deluros si depresionar al Transilvaniei (efecte foehnale ce conduc la topiri timpuri ale zapezii). La sud de Carpati intervine alimentarea din panzele de pietrisuri ale Podisului Getic. Potentialul hidroenergetic ridicat este valorificat prin mai multe amenajari efectuate pe Olt, Lotru, Sad, etc. In etajul alpin sunt lacuri glaciare, precum si, lacuri de baraj, prin care s-a realizat si o regularizare a scurgerii. Debitul raului variaza de la 1,5 m3s in Depresiunea Ciuc la peste 165 m3s la varsare.

Argesul ivroraste din circurile glaciare din M Fagaras, are un bazin de 12.521 km2, 340 km lungime si un debit mediu care creste de la 7m3s in M Fagaras la 64 m3s la varsare. In lungul sau sunt mai multe lacuri de baraj, pentru hidroenergie, regularizarea scurgerii si alimentare cu apa, iar in campie pornesc canalele pentru irigatie si alimentarea cu apa a orasului Bucuresti.

Ialomita are o suprafata a bazinului de 10.430 km2, o lungime de 414 km si un debit mediu. Debite foarte mari au fost determinate de viituri in anii 1940, 1971, 1975, 1984, etc.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *