Eu cui raman?

In Romania ultima statistica arata ca peste 80,000 de copii au cel putin unul din parinti plecati in strainatate. Situatia este una cu doua taisuri caci fugind din calea saraciei acestia incearca alte variante pentru a intretine familia, pentru a creste minorii in conditii mai bune. Asta ar trebui sa insemne si un nivel de trai mai ridicat insa pe partea cealalta raman cei mici care constientizeaza viata in alt mod si se vad abandonati.

Un ultim proiect de lege prevede ca in termen de maxim 40 de zile cei care iau calea strainatatii sa anunte de intentie si totodata sa desemneze in grija cui vor ramane minorii. Acest lucru va aduce asadar responsabilii pentru tutela si va tine oarecum sub control situatia celor care raman acasa. Desi nu se garanteaza ca se va urma calea legii si ca minorii vor avea o soarta mai buna este un prim pas in sprijinul fata de acestia.

Interesul minorului trebuie sa primeze asadar caci astfel se va reglemanta si inregistrarea acelor copii abandonati. Sunt mii de cazuri ale celor care chipurile raman la bunici acolo unde duc viata grea sau poate chiar si in grija tatalui insa asta nu garanteaza o viata mai buna. In special cand vine vorba de mediul rural acolo unde educatia in stil barbar inca functioneaza o astfel de lege ar putea oarecum sa responsabilizeze ambele parti, atat cei care pleaca cat si cei care raman acasa cu minorii.

Alaturi de aceasta abordare si cu un proiect nou- centrul pentru copii cu parinti plecati in strainatate- se pare ca mai exista o sansa ca cei ramasi acasa si cu sentimentul de abandon sa poate gasi un sprijin. Asta pentru ca statisticile nu sunt dintre cele mai imbucuratoare, unde spre exemple 34% spun ca se simt singuri sau neiubiti. Relatia cu cel ramas acasa tinde sa se deterioreze de asemenea astfel ca in pierdere este intreaga familie.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *