Cei care se afla singuri acasa din varii motive au si de ce sa se teama, odata ce societatea noastra, ba chiar parintii ne-au indoctrinat cu gandul ca mici monstri ne asteapta sub pat daca nu ascultam de ei sau daca nu facem ceea ce ar trebui sa facem in prima instanta. Ne este teama de intuneric, de singuratate, de spatiile extinse, de insecte ba chiar si de umbrele noastre, daca este sa o luam la sensul propriu al expresiei.
Atunci cand in casele noastre si-au facut aparitia insecte mari si urate si care ni se par foarte infricosatoare si incercam sa le omoram sau sa ne lasam omorate de ele, sau atunci cand evitam a le mai ucide pentru a nu ni se face capatul intr-un mod urat si apoi simtim pe piele mici gadilituri, incepem sa ne facem griji, sa ne ingrozim cu adevarat si sa strigam ca ne ataca creaturile mutante. De fapt, ceea ce simtim pe bratele sau picioarele noastre sunt niste fire de par de-ale noastre cazute si pierdute de la origine.
Atunci cand suntem singuri acasa si stam pur si simplu si examinam camera in care suntem si observam deodata niste smocuri de par incalcite pe undeva, incepem sa ne imaginam ca vreo creatura a diavolului ne umbla prin casa si prin minte si ca vrea sa puna stapanire pe noi, cand de fapt acele smocuri de par sunt tot firele noastre de par incalcite si adunate la gramada, uitate a fi desprinse de pe covor cu peria atunci cand am facut curat.
Atunci cand ceva care este situat in camera in care stai si se afla foarte aproape de muchie, cade in sfarsit din senin, incepem sa ne minunam si sa ne punem intrebari daca nu cumva este vorba despre altceva si daca nu cumva vreun demon al casei ne bantuie si incearca sa ne ucida incet cu incet.