Adaptarile filmelor Disney sunt atat de dulci si siropoase, incat poti sa ramai fara un picior daca te uiti la prea multe deodata. Insa, nu poti sa-i invinovatesti, tinand cont ca vechii autori nu prea pareau sa scrie basme pentru copii, dupa cum v-am prezentat si in celelalte doua articole precedente.
Cand batranul tata al lui Mulan este chemat la razboi, aceasta se costumeaza in barbat si merge la lupta in locul lui. Cand toata lumea realizeaza ca nu are „echipamentul necesar” pentru a face pe soldatul (desi, daca ma intrebi pe mine, sa nu ai testicule intr-o lupta pare un avantaj mai mare, decat un dezavantaj), este data afara din armata. Dar, dupa ce salveaza situatia in palatul imparatului, totul este iertat si se intoarce acasa la tatal ei fericit. De asemenea, incepe o relatie cu fostul ei comandant sexos.
Insa, legenda originala a lui Mulan provine din secolul V inainte de Hristos, dintr-un poem numit „Balada lui Mulan”. Surprinzator, lucrurile merg mai bine pentru Mulan in balada, decat in film, deoarece camarazii ei nici nu descopera ca e fata decat dupa ce se intorc acasa ca eroi. Si nici macar nu le masa asa de tare pe cat s-au agitat personajele din filmul animat.
Insa, pana cand Chu Renhuo a compilat populara versiune a legendei la sfarsitul secolului al XVII-lea, povestea se schimbase. Mulan s-a intors acasa in bratele primitoare ale tatalui ei, care acum, insa, erau reci si tepene. Murise de batranete cat aceasta fusese plecata in razboi. De asemenea, imparatul fusese inlocuit cu un khan, care, tipic unui khan, ii rasplateste serviciile lui Mulan prin ordinul de a i se alatura haremului drept concubina. Aceasta nu este prea multumita de idee, asa ca se sinucide. Si nici nu apare un dragonas rosu cam neobrazat, deci toata povestea este cam trista, de fapt.