Unul dintre marile argumente contra cuplurilor homosexuale este ca mariajul ar avea, cumva, doar rolul de a procrea. Din moment ce este nevoie de un ovul si un spermatozoid pentru a face un copil, asta ii face cumva pe unii sa traga concluzia ca singurul tip de parteneriat/mariaj trebuie sa fie intre un barbat si o femeie.
Oameni ceva mai destepti ca mine au scos in evidenta cat de ridicol este acest lucru. Cum ramane cu cuplurile in care unul dintre parteneri este nefertil? Sau cuplurile in care femeia a intrat la menopauza? Sau cuplurile care aleg sa nu faca un copil? Nici acele casatorii nu sunt valide? Dar eu sunt aici pentru a atrage atentia asupra unui fapt: chiar daca absolut fiecare casatorie ar avea loc intre barbati si femei complet fertile, nu ar conta. Cuplurile fericite incearca sa opreasca aparitia copiilor din cele mai vechi timpuri.
In Evul Mediu, unele cupluri duceau acest lucru la extrem. Barbatii si femeile catolice intrau intr-o asa numita „casatorie iosefita” in care traiau impreuna ca sot si sotie, dar nu isi faceau de cap. Dar pentru cei care voiau sa faca sex, formele de contraceptie au existat dintotdeauna.
In cele mai triste si extreme cazuri, bebelusii au fost omorati „accidental” dupa ce au fost nascuti. Oricat de teribil si ingrozitor suna asta, acest lucru se intampla inca din perioada Paleoliticului. Dar cand am inventat formele de contraceptie, lucrurile au mers mai bine pentu toate partile implicate. Prezervativele exista inca din anul 3.000 i. Hr. Daca mancatul unei anumite plante ar fi avut cea mai mica sanse de a opri aparitia unei potentiale sarcini, femeile si-au dat seama care sunt acestea de foarte mult timp.
In secolul al XIX-lea, femeile americane s-au decis ca vor mai putini copii. Pana in anul 1860, o famile avea, in medie, cu 2-3 mai putini copii decat avea in 1800. Doar daca nu cumva toata lumea a incetat sa faca sex (incercati si vedeti cum merge), planningul familial devenise foarte important. Iar avortul era considerat o optiune complet legitima de catre toata lumea din acea perioada. Pana cand nu simteai fetusul miscandu-se in tine, nu era considerat ca fiind viu. In jurul anului 1840, numarul avorturilor intre femei a crescut substantial.
Deci, daca nu cumva tu si toata lumea din arborele tau genealogic sunteti practic un fel de familia Duggard, ar cam trebui sa lasam la o parte argumentul conform caruia familia are ca singur scop procrearea.