Dupa criteriul favorabilitatii si functionalitatii cadrului fizico-geografic pe teritoriul Romaniei se disting urmatoarele tipuri majore de asezari rurale:
tipul carpatic;
tipul subcarpatic si de podis;
tipul de campie;
tipul deltaic;
tipul litoral;
tipul coridor duna
Tipul carpatic
In aria carpatica exista o prima grupa de asezari amplasate in special in depresiuni, pe culoarele de vale, asemanatoare cu cea din dealuri (pe interfluvii si pe fundul vailor cu terase sau in largiri de bazin de la poala muntilor).
Satele montane de inaltime se asociaza in arii mai largi in nordul Carpatilor Orientali. Se remarca tinutul Domelor cu sate situate la 800 – 1.300 m si Obcinile Bucovinei (satul Moldova – Sulita la 1.360 m) si in partea centrala si sudica a Muntilor Apuseni – cei mai populati munti din coroana carpatica, datorita accesibilitatii mari, a numeroaselor depresiuni, a platformelor usor ondulate cu pajisti care au putut fi usor transformate in ogoare, a drumurilor mai usor accesibile si a resurselor care au fost puse in valoare inca din epoca daco-romana. Aceste conditii explica faptul ca satele Petreasa si Tomnatec sunt amplasate la cele mai mari altitudini din Carpatii romanesti – peste 1600 m.
Nota dominanta este data de frecventa mare a asezarilor mici. Media este de doar 403 locuitori/asezare rurala, care se reduce zona centrala la 200 locuitori/asezare rurala. Exista un numarul relativ mare de asezari foarte mici, cu o populatie sub 100 locuitori.
Tipul subcarpatic si de podis
Subcarpatii, cu o latime de 5 – 30 km prezinta din punct de vedere fizico-geografic o complexitate deosebita, datorata, in primul rand reliefului variat.
Asocierea conditiilor naturale favorabile (culoare de vale si prezenta unui numar mare de depresiuni), inclusiv bogatia si varietatea resurselor naturale specifice (petrol, gaze, carbune, sare) au prilejuit timpuriu aglomerari mari de populatie si dezvoltarea unui tip de economic specific. Subcarpatii au constituit intr-adevar conditii ideale pentru stabilirea, permanentizarea si dezvoltarea habitatului uman, ceea ce explica faptul ca pe un teritoriu relativ restrans ca suprafata este concentrata aproape 13% din populatia Romaniei si 14% din numarul total al asezarilor omenesti.
Continuitatea si intensitatea popularii sunt dovedite prin existenta unui numar insemnat de asezari si cetati geto-dace (Petrodava – Piatra Neamt, Piatra Soimului, Slanic, Pietroasele), asezari daco-romano si castre (Gradistea, Glodeni, Bumbesti-Jiu, Costisa, etc.).